Ploile de altădată

Imi amintesc de ploile din copilarie, cand ne adăposteam in padure, faceam focul ca sa ne incalzim in luna iulie sau cand alergam prin ploaie pana ajungeam acasa. Ploaia era motiv de bucurie: scapam de munca. Tata facea focul si frigeam şuncă, mancam si ne bucuram. In padurea de fag dupa ore bune de ploaie inca nu treceau picaturile, asa ca eram la adapost.

La munte, ploaia te anunţă doar cand incepe sa pice, iar notiunea de previziune este o gluma ieftina. Uneori primul tunet se auzea dupa ce se oprea torentul.

Astazi avem radare doppler, avem avertizari locale pe toata media. Numai că, asa cum spunea si piticu, acum dam alarma la orice stropeala, daca adie putin vantul dam alarma de vijelie. Oare ce vor anunţa cand intr-adevar va fi furtuna cu grindina, copaci rupti si suvoaie care rup drumuri?

Advertisements

One Response to Ploile de altădată

  1. si eu imi amintesc ca in copilarie cand venea vara o ploaie, nici macar nu intram in casa, stateam in ploaie pentru ca ne placea, picaturile erau calde si apoi iesea soarele si ne jucam in continuare. Momente frumoase. Acum iarna cand ninge fac tam-tam o gramada pe la televizor cu codurile lor, apoi vara ca este canicula iar cod si stiri non-stop pe la televizor, trist.

%d bloggers like this: