Despre oamenii răi la suflet

Scriam acum 2 zile despre mizeria din orasul meu, amplificata si de haitele de caini care se insinueaza in viata noastra iar noi stam neputinciosi in fata coruptiei si tupeului ONG-urilor de pupat caini in fund.

Astazi citesc la Arhi despre un caz socant, in care o fetita de trei anisori a fost muscata in zona gatului si bratelor. In mod ironic, ironie amara, se pune problema ca zoofilii vor sari cu gura si vor afirma ca potaile nu ataca decat cand sunt atacate sau in cazul in care simt un om rau la suflet.

Stau sa ma intreb, oare cati copii sau femei trebuie sa fie mutilati de cainii vagabonzi pana cand parlamentarii puterii sa aiba “cojones” si sa voteze legea eutanasierii?

Cat timp 5% din populatia votanta decide in locul nostru? De ce trebuie sa avem legi care sa le protejeze obsesiile, in loc sa face curatenie dur si rapid?

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: