Trei sfinţi-părinţi

Cand eram copil, tata si inca doi vecini aveau obiceiul sa ramana blocati de spate cu discopatie lombara, cam in acelasi timp. Iarna, de regula.

Mergeau saracii tinandu-se de garduri, doi pe-o parte altul pe cealalta.

O baba ii vede si le zice cu furie: “Asa va trebuie, prapaditi si pacatosi ce sunteti!”

Baba le cam zicea bine pentru ca unul injura de astre: “Mărieee, ‘tuti  luna si soarele tau!”, altul invoca odoarele bisericii: “Niculaie, biserica si cristelnita …”.

Tata era cel mai religios. El invoca toti sfintii: “Cristosii si proorocii, dumnezeirea cui te-a facut!”.

Acum, cred ca fac un şeptic pe undeva “pe sus”. Cred.

 

 

Advertisements

2 Responses to Trei sfinţi-părinţi

  1. nauca says:

    Si bunicul meu,preot fiind, p-aia cu luna si intunericul o zicea. Asa a zis si cand tata i-a luat-o pe neasteptate inainte catre acolo sus.Sper ca acum mananca o friptana si ciocnesc un sprit cu totii. Macar au scapat de grija sciaticii si a colesterolului…

%d bloggers like this: