Trei sfinţi-părinţi

Cand eram copil, tata si inca doi vecini aveau obiceiul sa ramana blocati de spate cu discopatie lombara, cam in acelasi timp. Iarna, de regula.

Mergeau saracii tinandu-se de garduri, doi pe-o parte altul pe cealalta.

O baba ii vede si le zice cu furie: “Asa va trebuie, prapaditi si pacatosi ce sunteti!”

Baba le cam zicea bine pentru ca unul injura de astre: “Mărieee, ‘tuti  luna si soarele tau!”, altul invoca odoarele bisericii: “Niculaie, biserica si cristelnita …”.

Tata era cel mai religios. El invoca toti sfintii: “Cristosii si proorocii, dumnezeirea cui te-a facut!”.

Acum, cred ca fac un şeptic pe undeva “pe sus”. Cred.