Despre câinii vagabonzi şi copiii muşcati

Revin cu  subiectul cainilor comunitari.

Astazi am citit in ziare despre doua noi victime ale cainilor. Prima victima, un copil de 3 ani muscat de un labrador.

A  doua, o femeie de 52 de ani din Buhusi, sfasiata.

In timpul asta, statul si primariile plimba legea eutanasierii pana dupa alegeri, ignorand pericolul.

Este cert ca ONG-urile care apara drepturile cainilor au  mai multa trecere pe la guvernanti.

Cei multi,  care cer curatenie in orase,  sunt bagati in “pizda ma-sii” pe faţă!

O mana de oameni reusesc sa influenteze orice decizie. ONG-urile se comporta in stil interlop.

Cea mai tampita si jignitoare scuza a zoofililor este ca: “animalele astea dragute nu musca decat oameni rai“.

As intreba eu ca romanul din popor: ce mama dracului rautate sa fi avut un copil de 3 ani, criminalilor?

Advertisements

2 Responses to Despre câinii vagabonzi şi copiii muşcati

  1. alina says:

    Analizand gandurile exprimate mai sus rezulta fara nicio o posibilitate de tagaada ca omul care si le-a are niste probleme cu el insusi. Aplicand aceasta gandire ar insemna ca ar trebui (i) sa fie interzisa detinerea oricarui animal, (ii) sa fie omorate toate animalele domestice sau salbatice care ar putea sa raneasca omul.

    In acelasi context, ar trebui reintrodusa pedeapsa cu moartea.

    Este incredibil si inspaimantator ca oamenii ajung sa gandeasca in acest fel in perioada in care traim. Desi am evoluat din toate punctele de vedere, totusi apelam tot la “bata”.

  2. culaie says:

    Te faci ca n-ai auzit de cele doua cazuri grave. In plus, vorbeam de cainii cagabonzi, cainii eliberati din adaposturi fara castrare si ONG-urile care fura bani publici. Nu vorbeam de animalele efectiv ingrijite in curtea omului.
    Iubitorii de animale sunt extremisti si nebuni.

%d bloggers like this: