Ghidul parvenitului-cercetătorul român la tinereţe #1

Să presupunem că, absolut întâmplător, eşti român şi ai absolvit un master. N-are importanţă care şi pe ce subiect.

Apoi decizi că vrei să devii savant de renume mondial, dar nu prea îti place cartea şi, mai ales, cititul. De matematică te fereşti precum dracu’ de tămâie.

Mai jos, am enumerat cateva etape obligatorii de urmat pentru a obţine rezultatul dorit:

  • rogi pe tata sa gaseasca o cunoştiinţă care să te angajeze la un institut. Nu te încurca cu examene sau concursuri, pierzi timp preţios
  • primeşti un laptop şi un birou şi începi să copiezi articole de pe internet
  • copiezi iar şi iar  până ce apare prima Conferinţă Internaţională de la Pula. Este vorba despre oraşul din Croaţia, nu săriţi la mine cu pudibonderii ieftine!
  • la Pula, ai doar un amărât de poster, în care ai adunat toate copiuţele tale din cariera de plagiator cercetator
  • aştepţi momentul oportun şi,  intr-o pauză, il ocheşti pe cel mai bun vorbitor, omul care a avut cea mai bună prezentare şi care a obţinut cele mai multe aplauze
  • te duci glonţ la el, cand este înconjurat  de admiratori, faci cărare printre ei, dai şi din coate, dacă este cazul şi îi strângi cu putere mâna. Caută să fi vazut de cât mai multă lume, eventual de camere de luat vederi.

Exact în clipa în care acesta este gata să explodeze de mirare, tu trebuie să-i spui cu voce puternică:

Bravo, colega! Felicitări pentru rezultatele obţinute. Ştiam eu că îmi vei urma sfaturile!

PS: Daca ai absolvit o facultate particulară, eventual una la “fara frecvenţă” sau “la distanţă”,  şansele tale de a deveni savant cresc. Nu te lăsa intimidat de cei câţiva rămaşi în altă epocă şi care te cam ocolesc. Aceştia nu înţeleg noţiuni moderne gen: CV, relevanţă, diseminare şi, mai ales, target.

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: