Scrisoare către administratorul de reţea

Dragă sysopuLe, bunuLe root, bă Admine,

Mi-am amintit ca anul ăsta implinesc 18 ani de cand am pipăit prima oară un Linux Slackware chior, in linie de comandă și fără click-aici, click-acolo și atunci mi-am zis ca cine stie sa umble cu așa ceva este un mare grozav, benga, să moară faptele mele. Am crezut atunci, cand Windows 3.11 for Workgroups abia apăruse, că mașinăriile minune, cu tastaturi și monitoare, ne vor ușura teribil viața. M-am înșelat amarnic . Te nașteai Tu: administratorul de rețea. Cu stângăcii vizibile în Linux, cu bâjbâieli continue, sufocat în reteaua aia rudimentară care nu prea mergea, ai pornit la drumul spre mărire.

După 18 ani credința mea in tine a murit. Tu ai crescut, ai devenit abil și experimentaț iar armele cu care te joci acum nu mai sunt jucării.

Iți scriu, dragă PowerUserule, doar ca să-ți amintesc câteva lucruri simple pe care, de la înălțimea la care te-ai cocoțat, nu le mai vezi: Read more of this post

Advertisements

Câteva idei de protest online

O sa va spun din capul locului convingerea mea: protestele romanesti online sunt actiuni jalnice si nu aduc nicio schimbare. Romanii sunt lasi prin definitie si prefera gargara pe internet unui protest real legat de  “fondul clasei”-de exemplu, care se colecteaza cu sârguinţă pe tot cuprinsul patriei, desi practica este ilegala. Nu ma refer aici la parintii cu bani, pentru ca multi din ei nu au simţ civic, fiindcă daca-l aveau, nu ar fi putut sa fure  acumuleze atat de mult. Eu vorbesc de parintii saraci, cu multi copii, care traiesc la limita disperarii si la care “fondul clasei” inseamna hrana familiei pe trei luni.

Sa revenim. In ultimii 22 de ani m-am convins de cateva abilitati forte ale rromanului, caruia ii place: Read more of this post

Mihai Giurgea in ultima fază!

Dupa ce v-am aratat cateva din suferinţele psihice ale lui Mihai Giurgea, nebunul a dat un regal de elucubratii pe blogul sau. Inutil sa va spun ca, la fel ca si la Mircea Badea, si Giurgea are multi fani. Vedeti alaturi numarul de comentarii.  Mama prostilor este mereu cu burta la gura, zice proverbul. Read more of this post

Trei chestii care ma supără pe FaceBook

Asa cum s-a intamplat si cu messengerul, Facebook-ul a devenit o unelata omnipotenta a romanului. La fel ca si messengerul, in primii ani singurii useri romani erau din zona IT sau din randul pasionatilor de internet, ulterior rata de utilizare cerscand exponential.

Practic nu mai gasesti in Rromanica functionar, secretara sau bunica de nepot-plecat-in-Spania care sa nu foloseasca YM-ul, webcam-ul sau sa nu posteze tone de poze pe FaceBook. Nu e un lucru rau, insa latenţa cu care publicul larg din Romania adopta uneltele online este mare. In curand vom trece pe Google+ si inca mai sunt milioane de romani care abia acum descopera FaceBook-ul.

Si, cu aceasta ocazie, romanii au descoperit si dezavantajele de a fi online: probleme de intimitate, expunere personala prea mare si, cel mai vizibil. spamul. Spamul pe FB inseamna flood pe e-mail. Tone de emailuri de notificare. Iar pentru a eradica aceste lucruri, un roman adevarat are la “dispozitie” cateva optiuni, pe care, fara sa gandeasca si la alternative mai elegante, le adopta.

Iata cele trei lucruri care ma enerveaza pe FaceBook:

1. Dezactivarea contului la fiecare doua saptamani: asigura o liniste provizorie privitoare la spamul pe e-mail.

2. Dezactivarea Wall-ului si mentinerea afisarii zilei de nastere. Este frustrant sa ai un prieten caruia sa nu-i pot scrie un banal: La Multi Ani, bă!

3. Postarea pe FaceBook si auto-like. Un blogger mare spunea despre like-ul dat propriilor articole sau comentarii ca seamana cu sexul de unul singur.

Dragi prieteni de pe FaceBook, va recomand sa luptati impotriva spamului pe e-mail intr-un mod mai destept:

-intrati in Profil si la Privacy Settings debifati toate notificarile care va supara

-daca ati blocat accesul la Wall-ul propriu, ar fi logic sa dezactivati si afisarea datei de nastere. Se intelege ca nu doriti sa fiti felicitat de ziua voastra.

-nu mai dati like la propriile articole.

Desi, baietii de la trombon.ro spun ca like-urile pe FB pot fi folosite pentru a cumpara paine, totusi nu este asa. Iar daca va temeti de agresiune pe email sau de expunere prea mare a vietii personale , recomandarea ar fi sa inchideti definitiv contul de FaceBook. Stiu ca nu se poate, dar se poate goli contul de orice este postat.

Oameni suciţi

Mi se intampla uneori ca cineva de la job sa ma roage sa-l ajut  pe un prieten al sau.

-Salut, am un prieten care are nevoie sa-i rezolvi o chestie la calculator. I-ar cam trebui rezolvata pana diseara.

-Ma, e cam din scurt. Da, ce-l doare asa tare?

-Nu stiu, e vorba de Ionel, arbitrul orasului, ajuta-ma, te rog!

-Bun, sa ma caute azi sau sa ma sune maine dimineata.

-Ionel este sotul Veronicai, colega noastra de serviciu, zice colegul.

-Aaa, stai putin ca pot sa vorbesc eu cu ea si sa stabilim ce si cum.

-NU, tipă colegul! Nu vorbi tu! Ii spun eu lu’ barbatu-so, ala care nu te cunoaste, sa te sune!

Pfuai! Cand aud tampenii din astea, cu indivizi care pretind sa nu vorbesti cu nimeni decat prin intermediul lor, ma apuca nebunia.

Ma gandesc ca au ceva de ascuns sau vor sa se dea mari in faţa insului ala.

Discriminarea persoanelor cu dizabilităţi

Un paznic (boactăr) de la un club de fiţe din Timisoara, Club Heaven, si-a permis sa refuze accesul unei fete cu dizabilitati. Motivul: scaunul fetei incomodeaza clientii si provoaca o stare de jena printre acestia. Stirea se gaseste aici.

Un grup de bloggeri foarte implicati in campaniile de sprijin ale persoanelor cu dizabilitati, in special Groparu, au luat initiativa de a boicota acest club prin reclamarea paginii oficiale de pe FaceBook, prin atragerea atentiei unor vedete care urmeaza sa cante in acel club.

S-a inceput o campanie de sensibilizare a lui Horia Brenciu, in speranta ca acesta va renunta sa mai cante in acest club.

S-a creat o pagina de FaceBook impotriva acestui club, unde sunteti invitati sa dati “Like”.

Scopul acestei campanii este ca patronii clubului sa iasa in presa cu scuze publice si sa amenajeze, de urgenta, o rampa de acces pentru persoanele cu dizabilitati.

Pana acum clubul si-a cerut scuze publice si a concediat paznicul. Urmeaza sa vedem daca va construi si rampa pentru persoanele cu dizabilitati.

Limbaj de lemn

In 22 de ani de la caderea comunistilor in cap, am experimentat o serie de valuri de limbaj de lemn:cretini

-intre 1990-1995 se exagera cu termenii: emanati, emulatie, oameni de bine, privatizati, nonstop, butic, neo si cripto comunisti, haimana

-intre 1995-2000 se vorbea mult despre  386, 486, 586, Pentium, modem si memory bank, dual channel, receiver, fiber link

– intre 2000-2005 se vorbea despre: dezvoltare durabila, acceleratoare Nvidia sau Ati, despre surse si mouşi, despre modeling si injectie multipunct, despre discuri ventilate, hacking, hit, feature

-intre 2005-prezent se vorbeste despre: banking, surfing, ATV, drone, facebook, java, twitter, social media, influencer, blogger, a-lister, alfa-lister, optimizare SEO (pleonasm), refinantare si overdraft, hot cuture, cocalari, hipsteri si trendinezi, influenceri, campanii media si social media, branduri, super-orice, etc.

Asa-i ca avem o limba bogata? Ce va urma?

Sursa foto: un site excelent trombon.ro

 

Românul, regăţeanul şi calculatoarele

1990-nu existau PC-uri regatene şi  aproape nimeni nu stia ca exista si altceva decat masinile de calculat cu leduri verzi, Casio

1992-apar primele PC-uri, desi in facultati si intreprinderi se lucreaza in continuare cu mainframe-uri cu banda magnetica sau cartele perforate

1995-apare windows 3.11 in Regat si cativa au observat ca in Paint poti trage linii colorate. In acelasi timp calculatoarele noi stau in cutii pentru ca existau prejudecati legate de inlocuirea oamenilor cu masini

1998-in Regatenia un nene a confundat platanul CD-ROM-ului cu suportul de cafea si l-a rupt. A fost mare scandal.

2000-la curtea lui Ion Iliescu se lucreaza … Read more of this post

Am făcut serbarea şi am terminat clasa a V-a

Ieri am avut serbare la clasa a V-a. Adica, fiica mea. Luaram premiul I, conform  sarcinilor trasate la consiliul de familie.

Din pacate si la gimnaziu se repeta aceleasi practici dubioase, ca in clasele primare:

  • serbarea se face cu personaje din povesti si trebuie sa alergi mult dupa un costum care va deveni inutil;
  • nu exista nici-un magazin de inchiriat costume de serbare la noi in Regat
  • unii parinti sunt la fel de tampiti si incearca sa stranga bani ca sa cumpere “ceva de 4-5 milioane” dirigintelui. In clasa a IV-a, o mamica cretoacă propunea ca “mita” sa-i fie data invatatoarei de catre un copil, in vazul lumii, la serbare. Jezz!
  • unele mamici aduc prajituri cu crema, pe caldura asta, la serbare. Cat de prost sa fii sa nu-ti imaginezi ca maglavaisu’ ala se va altera?
  • aceleasi isterii cretine, ca “cum, sa ia fata ta premiu la fel ca fata mea?”. Unii parinti, poate din cauza ca ei au fost elevi slabi, devin megalomani si nu accepta ca alti copii sa fie la fel de buni la scoala
  • aceeasi batalie pentru concursurile locale, din care unii organizatori incaseaza taxe frumusele. Nu exista week-end fara doua-trei concursuri pe rol, din care unii profesori isi scot rezultate si palmares. Traficul de influenta este generalizat. Anul trecut, un copil de pe locul 93 a fost “trecut” pe pozitia 3, dar au uitat sa-i modifice numarul de ordine vechi! Pfuai!
  • aceleasi mamici care stau zilnic pe capul profesorilor, care se baga in seama mai mult decat copiii si care scormonesc dupa informatii in legatura cu orice si oricine. Am auzit ca unele reusesc chiar sa anuleze note proaste din catalogul odraslelor.

Am constatat ca manualele alternative nu prea sunt folosite! Se folosesc manualele din editia 2000, ultima editie cu programa logica, corecta. Problema este ca profesorii tin secret acest fapt!

Sa va fie rusine celor care folositi alte manuale, care acceptati spaga sau cadouri sau celor care “aranjati” concursuri locale!

Respect profesorilor cinstiti!

Noiembrie, ultimul bal

In toamna anului 1989, in Politehnica Bucuresti, era programat filmul “Noiembrie, ultimul bal” de Dan Piţa.

Fiind inaintea Congresului al XIV-lea, propagandistii partidului au intervenit si au cerut schimbarea filmului. Titlul putea fi interpretat ca o aluzie la congresul lui Ceausescu, din noiembrie.

Studentii care se ocupau de cinematograf au luat imediat masuri. Au programat filmul “Dictatorul” cu Chaplin.

Asa a fos inchis cinematograful studentesc din IPB. 🙂

A urmat Ceausescu.

%d bloggers like this: