Ploile de altădată
May 25, 2011 1 Comment
Imi amintesc de ploile din copilarie, cand ne adăposteam in padure, faceam focul ca sa ne incalzim in luna iulie sau cand alergam prin ploaie pana ajungeam acasa. Ploaia era motiv de bucurie: scapam de munca. Tata facea focul si frigeam şuncă, mancam si ne bucuram. In padurea de fag dupa ore bune de ploaie inca nu treceau picaturile, asa ca eram la adapost.
La munte, ploaia te anunţă doar cand incepe sa pice, iar notiunea de previziune este o gluma ieftina. Uneori primul tunet se auzea dupa ce se oprea torentul.
Astazi avem radare doppler, avem avertizari locale pe toata media. Numai că, asa cum spunea si piticu, acum dam alarma la orice stropeala, daca adie putin vantul dam alarma de vijelie. Oare ce vor anunţa cand intr-adevar va fi furtuna cu grindina, copaci rupti si suvoaie care rup drumuri?
Regăţean supărat 