O mică discriminare la supermarket

Am fost azi la Billa, pentru mici cumpărături. In faţa mea o femeie de etnie rromă a cerut nişte pui, chiftele şi un salam. A vorbit frumos, a aşteptat politicoasă să i se ambaleze marfa şi a plecat la casa de marcat.

A plătit calmă cumpărăturile, şi-a luat bonul de casă şi a vrut să plece. Eu urmam la rând, iar în spatele meu câtiva domni aşteptau cuminţi.

De ce se apar gropi în şoselele, la prima zăpadă?

Am fost zilele trecute la ţară, pe Valea Oltului şi ningea destul de tare. La câteva ore au apărut nişte maşini portocalii care curaţau zăpada.
Problema este că făceau un mare zgomot, un fel de bubuituri sacadate, metalice.
Mi-a zis cineva că acele maşini sunt  improvizaţii româneşti, adică s-au cumpărat numai maşinile şi “meseriaşii” noştri au adaptat greşit lamele. Lamele acelea se îndoaie, vibrează foarte tare şi se trântesc cu zgomot de asfalt, când revin. Colţul cel mai de jos muşcă pur şi simplu din şosea!
M-am dus să văd dacă se fac gropi si am rermarcat că da.
Deci, o parte din dezastrul şoselelor este din vina firmelor de desăpezire, care in loc sa se doteze cu utilaje bune, preferă să fure banii şi să improvizeze nişte pluguri.
Dacă se mai adaugă şi sarea, atunci dezastrul este asigurat.

Filmele româneşti şi sportul

Am văzut zilele trecute un film american despre baseball. Un sport total necunoscut mie, cu reguli pe care n-o să le înţeleg niciodată, chiar dacă ar fi să ajung Presedinte al SUA.

În toate filmele americane eroul principal învinge, fie ca este la Super Bowl, fie la All-Star Game. Fix în penultima secundă, echipa “bună” înscrie decisiv. Şi cântece şi fanfare sau majorete!

Pe plan international, americanii au puţine realizări comparativ cu bugetul disponibil. În plus, rata obezităţii din SUA este dramatică. Dar ei continua să producă filme despre diverse ramuri sportive.

Intrebare: câte filme româneşti despre sport s-au produs în ultimii 30 de ani?
I-a trecut prin cap vreunui ministru al învăţământului să comande un film pentru a încuraja copiii să facă sport? Dar lui Mitică de la Ligă?

Decreţeii şi lozincile anti Băsescu

Prin anii ’80 eram catalogati drept “decreţei“, copiii forţati ai regimului Ceauşescu, născuti după 1967, anul nefastului decret prin care se interziceau avorturile.
Am crescut în cei mai grei ani ai regimului comunist, când luam pâinea pe cartelă, când împărţeam un ou pe săptămână iar zahărul devenise obiect de şantaj al activiştilor de partid.

A venit ’89, cu schimabrea sa chinuită de regim, cu mitinguri pro şi contra comunismului. Generaţia “decreţeilor” a inceput sa iasă in Piaţa Universităţii, să lupte împotriva tendinţlor de reinstaurare a comunismului.
De această dată, parinţii si rudele au început sa ne eticheteze drept golani, drogaţi, legionari. Părinţii şi bunicii aveau impresia ca Romania nu poate fi condusă decât de Iliescu.

În acelaşi timp au apărut primele cărţi ale lui Coruţ iar Vadim Tudor a devenit idolul generaţiei părinţilor. Schimbaseră un comunist cu un nebun.  Decreţeii au inceput sa fie acuzaţi de antinationalism, de imperialism. În acelaşi timp, părinţii nostri nu voiau să “ne vindem ţara”!

Televiziunile vâlcene faţă cu recţiunea

In ultimul timp mi-este din ce în ce mai greu să citesc un ziar local sau să urmăresc  posturile locale de televiziune. De cele mai multe ori, ziariştii locali comit nişte impolteţuri atat de mari încât cu greu reuşesc să mai prind esenţă articolului sau emisiunii.

Din trei staţii locale TV  cel puţin doya reprezintă câte o formatiune politică. Emisiunile sunt, făra deosebire, seci, searbede şi plicticoase, desi mai toate se fălesc cu scopul de a rezolva “agenda cetăţeanului”. Aceeaşi ziarişti, mutaţi printr-o rocadă stupidă de la unii la alţii fac acelaşi tip de emisiuni, mereu şi mereu. Timpul lor parcă a amorţit şi nimic din lumea asta nu ar putea să-l pună în mişcare.
La orele 16:00 gaseşti pe post fie un comandant de Poliţie, fie un şef de ambulanţă, explicând fără încetare aceleasi informaţii inutile şi arhicunoscute.
La orele 18:00 pe toate posturile ţipă la noi nişte crainice alergate,  lovindu-ne timpanele cu ştiri trase la xerox: aceleaşi incendii, un violator sătesc, procesul APIA contra naturii, interviu cu eminenţa sa directoreasa de la spital sau interesanta şefă de inspectorat scolar.

La 18:30 se deruleaza zilnic aceleaşi reclame stupide, create intr-un PowerPoint vechi, despre aceleaşi 10-15 firme care platesc, liber sau nu, reclame la postul respectiv. Vedem tractoare şi betoniere, alături de  unităţi de alimentaţie publică, urmate cuminţel de anunţuri despre giganticele proiecte ISPA ale primăriei, veşnic nefinalizate, dar absolut de interes larg.

La 19:00 se dă startul unor emisiuni demne de  Prime Time. La staţia din vale un băiat netuns cheamă invitaţii prin rotaţie, de la putere şi de la opoziţie, apoi o seara telefonică cu Don Primar, în care acesta se preface că ascultă doleantele norocosilor care apucă un telefon în direct cu el.
La altă staţie, apare un nene cu voce pierită şi groasă, care-şi dă ochii peste cap în timpul întrebărilor, părând că ştie răspunsurile înainte de a pune intrebarea. Pe acesta îl vedeam mereu ieşind din prefectură de fiecare dată cand a fost la vreun miting. Fie avea birou acolo, fie este un obişnuit al casei. Sau poate un fost securist devenit formator de opinie.

Aseara, am urmărit emisiunea Criterii moderata de un domn pe care, în general, îl şi citesc. Nu sunt mereu de acord cu tonul sau tenta discuţiei, însă aseară mi-a atras atenţia unanimitatea cu care se desfiinţa ideea de miting în Râmnic. În direct, domnul viceprimar bătea câmpii cu graţie, secondat de un invitat, pe care l-am mai vazut parcă moderând emisiuni la televiziunea “concurentă”.

Cum ne batem joc de copiii noştri?

Simplu:

• ne inglodăm în datorii şi murim repede, plini de tutun şi alcool
• votam cu cine nu trebuie si îi lăsăm fără ţară
• stăm ascunşi ca şobolanii şi nu ieşim in strada sa ne aparam drepturile
• îi învătăm să dea şpăgi de la botez până la înmormântare
• le arătam că, dacă încalcă legea, pot scăpa uşor
• le dăm exemplu prost: cum să ne prefacem răniţi ca să ieşim la pensie la 40 de ani
• ne călcăm în picioare la promoţii

In plus, de căte ori sunt puţini răciţi, ne transformăm în doctori docenţi şi îi îndopăm cu antibiotice, după ureche. Cei are avem fetiţe, ne înscriem pe toate forumurile de mămici proaste şi milităm împotriva vaccinului anti-HPV.

Şi ne mai plângem că n-o să ne plătească nimeni pensia?

Câteva idei de protest online

O sa va spun din capul locului convingerea mea: protestele romanesti online sunt actiuni jalnice si nu aduc nicio schimbare. Romanii sunt lasi prin definitie si prefera gargara pe internet unui protest real legat de  “fondul clasei”-de exemplu, care se colecteaza cu sârguinţă pe tot cuprinsul patriei, desi practica este ilegala. Nu ma refer aici la parintii cu bani, pentru ca multi din ei nu au simţ civic, fiindcă daca-l aveau, nu ar fi putut sa fure  acumuleze atat de mult. Eu vorbesc de parintii saraci, cu multi copii, care traiesc la limita disperarii si la care “fondul clasei” inseamna hrana familiei pe trei luni.

Sa revenim. In ultimii 22 de ani m-am convins de cateva abilitati forte ale rromanului, caruia ii place:

UPU Pediatrie Rm. Vâlcea, o cocină cu termopane

Acum doua nopti am fost cu fiica mea la Urgenţe, din cauza unor vărsături puternice. La sectia de Pediatrie, urgentele sunt botezate “UPU Pediatrie”.

M-au indignat cateva lucruri:

-la un numar mare de urgente lucrau doar doua persoane: un medic si o asistenta, care se descurcau greu;

-spatiul de asteptare a fost micsorat din cauza unui dormitor din termopan, ramanand un hol de 1,5 m latine pentru pacienti;

Noul Cod Civil-o lege favorabilă profitorilor şi magistraţilor

La 1 octombrie 2011 va intra in vigoare  noul Cod Civil, promovat si sustinut de Basescu, in asa-numita “reformare a Statului”.

Pun pariu ca 95% dintre romani nu s-au obosit sa-l citeasca. Marea greseală, pentru ca unele dintre cele mai drastice schimbari sunt:

-divortul va fi mult mai greu de obtinut daca unul din soti refuza

-apare marturia minorului de 10 ani, in procesele de divort

-apare “ruperea abuziva a logodnei”, adica un tanar nu poate rupe o logodna fara acordul logodnicului. Asta inseamna proces, iar proba va fi exclusiv cu martori, in lipsa unui act de logodna.

-apare “căpuşa” matrimoniala. Daca unul din soţi locuieste la socrii, acesta poate inscrie locuinta socrilor in Cartea Funciara, iar titularii de drept nu pot instraina nimic fara acordul ginerului/norei

-se complica termenul de bun “dobandit in comun”

-minorul de 14 ani poate sa-si schimbe religia fara acordul parintilor

-parintii nu mai au voie sa foloseasca bunuri apartinand minorului

Ma intreb daca ma trezesc cu un proces, in caz că donez o haina ramasa mica de la copil, haina cumparata de mine, dar care a devenit bun material al copilului?

Ma gandesc cu groaza la parintii care isi vor alunga din casa copiii casatoriti, de teama ca vor fi dati afara sau şicanati de gineri/nurori. In conditiile in care locuintele sunt scumpe, o portita de scapare a tinerilor casatoriti dispare, pentru ca un cretin a vrut asta.

Cine castiga? Evident magistratii pentru ca vor lungi procesele la infinit si vor face presiuni asupra partilor. Un posibil vector de coruptie se legifereaza! Vor deveni brusc foarte ocupati si vor cere salarii mari.

A protestat cineva? Nu.

 

Cum am ratat şansa să dau şpagă în spital

Am citit azi, pe blogul doctorului Adrian Cacovean acest articol.  Eu am auzit de domnia sa intr-un documentar al ProTv, in care scotea la lumina mizeria si haosul care domneste in spitalul Judeţean din Ramnicu Valcea. Dr. Cacoveanu se luptă de multa vreme cu un sistem inert, anacronic prin vectorii sai, un sistem condus de contabili numiti politic, de oameni fara nici cea mai mica compasiune pentru suferinta bolnavilor.

Ma bucur sa vad ca mai exista oameni care se opun abuzurilor, care isi risca sanatatea si pozitia sociala in numele adevarului.  Ii admir tenacitate si hotărarea atunci cand vorbeste despre  practica spitalului  de a trata pacientii cu medicamente si materiale aduse de acasa.  Stiu de la niste prieteni ca se face frecvent chetă in spital, pentru a cumpara medicamente bolnavilor foarte saraci. Adica, din salariul ala mic  trebuie suplinit  si  ceea ce sistemul nu este in stare sau nu vrea  sa faca.

Vreau sa va povestesc o păţanie care arata si o alta faţă a oamenilor din spitale, diferită de stereotipul prafuit legat de lipsa de respect a cadrelor medicale  fata de pacienti si atractia unora pentru şpagă.