Decreţeii şi lozincile anti Băsescu

Prin anii ’80 eram catalogati drept “decreţei“, copiii forţati ai regimului Ceauşescu, născuti după 1967, anul nefastului decret prin care se interziceau avorturile.
Am crescut în cei mai grei ani ai regimului comunist, când luam pâinea pe cartelă, când împărţeam un ou pe săptămână iar zahărul devenise obiect de şantaj al activiştilor de partid.

A venit ’89, cu schimabrea sa chinuită de regim, cu mitinguri pro şi contra comunismului. Generaţia “decreţeilor” a inceput sa iasă in Piaţa Universităţii, să lupte împotriva tendinţlor de reinstaurare a comunismului.
De această dată, parinţii si rudele au început sa ne eticheteze drept golani, drogaţi, legionari. Părinţii şi bunicii aveau impresia ca Romania nu poate fi condusă decât de Iliescu.

În acelaşi timp au apărut primele cărţi ale lui Coruţ iar Vadim Tudor a devenit idolul generaţiei părinţilor. Schimbaseră un comunist cu un nebun.  Decreţeii au inceput sa fie acuzaţi de antinationalism, de imperialism. În acelaşi timp, părinţii nostri nu voiau să “ne vindem ţara”!

Protest “aranjat” la OLTCHIM

Dupa 20 de ani, in care managementul OLTCHIM a spart bani cu nemiluita, fara cap si fara minte, salariatii platesc acum oalele sparte. Nu s-au platit toate taxele la stat, s-au luat si cheltuit credite peste credite garantate de Guvern, s-a acordat ajutor de stat, cu acordul CE. Tot huzurul a fost platit din banii contribuabililor.
Astazi, salariatii au protestat! Am tresarit de bucurie la citirea stirii ca oamenii de acolo au totusi respect de sine si ies la lupta. Aiurea! Au facut un miting aranjat de director si liderul de sindicat, impotriva unui actionar care n-a avut niciodata decizia acolo. Oamenii sunt prostiti cu argumentul ca actionarul minoritar i-a dus la faliment. Cu “acarul Paun”, va să zică.
Nici acum nu vor sa creada ca un management vechi de 21 de ani i-a ingropat.